ARTLERIE ŞI ÎNZESTRARE ARTILERISTICĂ

Constituirea colecţiei  a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a decretului domnitorului Alexandru Ioan I (Cuza), care prevedea păstrarea la Arsenalul armatei a armelor şi drapelelor ieşite din serviciu. Piesele astfel strânse au constituit în 1893 Muzeul artileriei, organizat pe lângă Arsenalul armatei. Din păcate, însă, piesele expuse aici s-au pierdut în timpul ocupaţiei Bucureştiului de către armatele germano-austro-ungare, în perioada primului război mondial. După război, s-a pornit la refacerea colecţiei, care a crescut an de an,  ajungând astăzi la un total de 1049 repere, dintre care 956 tunuri şi obuziere, 78 accesorii diverse, 650 elemente de muniţie şi 15 aparate de conducere a focului.

Piesele din colecţia muzeului ilustrează intervalul cuprins între a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi sfârşitul secolului XX. Printre cele mai importante piese se numără cele două obuziere Škoda, pe cale ferată, calibrul 380 mm şi respectiv 420 mm, mortierele Krupp, md. 1885/ 16 şi 1891/16, cal. 210 mm, prevăzute cu afeturi fabricate în ţară, după planurile inginerului Manoilescu, obuzierele Škoda, md. 1911/ 16 şi md. 1916 cal. 305 mm, rarităţi pe plan mondial. Colecţia conţine de asemenea şi piese reprezentative pentru dotarea armatei române de-a lungul timpului: tunuri Krupp, md. 1868 şi 1875, cal. 78,5 mm, md. 1904, cal. 75 mm (Krupp românesc), obuzierul Krupp md. 1912, cal 105 mm, tunul antitanc Reşiţa md. 1943, cal. 75 mm, tunul Schneider, md. 1936, cal. 105 şi obuzierul Škoda md. 1934, cal. 150 mm, etc.