Arma geniu, preponderent tehnică, având un corp de cadre cu o calificare superioară,  se regăseşte în strutura armatei române moderne încă de la înfiinţare, 1830, devenind, odată cu trecerea timpului, tot mai complexă, cu multe specialităţi militare, fiind o armă preponderent tehnică. Astfel, toate armele şi specialităţile care au apărut ca urmare a progresului tehnic, iniţial, au făcut parte din structura acestor trupe.

În colecţia constituită la nivelul muzeului se află obiecte ce prezintă diverse specialităţi. Construirea adăposturilor sau a punctelor de comandă şi activităţile de supravieţuire (ex. târnăcop, miră, jalon, stadie, cuţitoaie de potcovărie şi geantă de potcovar), minare-deminare (galvanometru pentru verificat amorse, detector de mine tranzistorizat, mine antitanc şi antiinfanterie), mascarea poziţiei de apărare, realizarea unor condiţii de viaţă suportabile pentru grupurile de militari dislocate în zona de operaţii (fierăstrău, lopeţi, ciocane, dălţi).

În contextul general al efortului de apărare depus de oştirea română, arma geniului  a fost oriunde pe teatrul acţiunilor militare. În orice moment al luptei,  fie că este vorba de construirea unui adăpost de campanie, trecerea unui râu, potcovirea cailor regimentului, minarea sau deminarea unui câmp de mine, refacerea unui drum distrus sau a unei porţiuni de cale ferată, geniştii, uneltele şi utilajele lor au fost prezente.