Pușca de vânătoare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Cu ocazia comemorării a 150 de ani de la moartea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, produsă la 15 mai 1873, prezentăm ca „Exponat al lunii”, o piesă deosebită din colecția Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, care a aparținut domnului Primei Uniri. Este vorba de o trusă de vânătoare manufacturată în Franța, de unul din cei mai renumiți armurieri parizieni, „Lepage Moutier”.

Această piesă deosebită a intrat în colecția muzeului, în mai 1958, fiind o achiziție de la Elena  Oteteleșanu. A existat o legătură între familia Oteteleșanu și domnitorul Al. I. Cuza prin intermediul boierului Iancu Oteteleșanu (1795-1876), fost ministru de finanțe în ultimul guvern din timpul domniei lui Cuza, condus de Nicolae Kretzulescu. Iancu Oteteleșanu s-a căsătorit în anul 1861 cu Elena Filipescu (1818-1888), cu care însă nu a avut urmași. Este posibil ca în acestă perioadă finală a domniei lui Alexandru Ioan Cuza, arma de vânătoare să fi intrat în posesia familiei Oteteleșanu și ulterior, prin intermediul altor membri ai familiei Oteteleșanu, posibil prin Ion Șerban Oteteleșanu, căsătorit în 1915 cu Ottilia Michail Oteteleșanu (1885-1973), pictoriță a familiei regale a României. Artista mai trăia în anul în care a arma a intrat în posesia muzeului militar.

Mult timp piesa a fost prezentată ca o trusă de vânătoare primită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza din partea împăratului Napoleon al III-lea, în 1860. Din păcate, până în prezent nu am reușit să găsim informații care să confirme această afirmație. Mai mult, se poate spune cu siguranță că arma este produsă după 1864, an marcat pe perechea de țevi ghintuite. De aceea, este posibil ca domnitorul să fi primit arma în ultimii ani ai domniei, 1865-1866, sau poate chiar după abdicare.

Muzeograf Mihnea Șerbănescu