ALBUMUL „COLONNA TRAIANA” (COLUMNA TRAIANĂ)

         Lucrarea pe care o etalăm ca exponat al lunii octombrie, este de fapt rodul creației italianului PIETRO SANTI BARTOLI (1635-1700), cel care a redesenat și gravat scenele în basorelief de pe Colonna Traiana, opera renumitului arhitect antic Apollodoros (Apolodor) din Damasc.

Despre Columna Traiană se pot spune multe, însă aici ne rezumăm la câteva date reper, prin care relevăm semnificația și însemnătatea acestui monument triumfal, ridicat din ordinul Împăratului Traian Augustus, în Forumul său din Roma.

Ridicarea monumentului a avut rolul de a venera victoria romanilor împotriva străbunilor noștri daci, în urma celor două mari campanii militare, din anii: 101-102, 105-106, și, îndeosebi, pentru a evidenția victoria Împăratului Traian împotriva vestitului Rege dac, Decebal.

Inaugurată la 12 mai 113 e.n., Columna Traiană a translat timpul până în zilele noastre, fiind de fapt singurul edificiu care a dăinuit, din Forumul lui Traian.

         Columna Traiană a fost și este încă un important document istoric, în imagini, având în vedere că Apolodor s-a inspirat în creația sa din cartea împăratului Traian: „De bello dacico” (Despre războiul dacic), lucrare care, din păcate, nu s-a păstrat.

Însemnătatea istorică a Columnei Traiane dobândește o nouă dimensiune când este vorba de poporul român, pentru că este mărturia arheologică de necontestat, în privința existenței înaintașilor noștri, a formării și dăinuirii poporului român.

Impunătorul monument are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține, pe cele 18 blocuri masive din marmoră de Carrara, o friză spiralată de cca 200 de metri lungime, împărțită în 155 de scene, cu aprox. 2570 de figuri omenești, dintre care 634 sunt daci.

De-a lungul timpului, Columna Traiană a fascinat istoricii, etnografii dar și creatorii de artă, în  general, iar strălucite fețe încoronate ale evului mediu au ținut să aibă câte o replică a acestui monument. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Ludovic al XIV-lea, regele Franței, care a comandat în 1660 ridicarea schelelor pentru realizarea unei copii a întregii frize.

Cel care a răspuns unei asemenea cerințe a fost tocmai desenatorul și gravorul Pietro Santi Bartoli (1635-1700), italian prin naștere și fost elev al ilustrului pictor Nicola Poussin (1594-1665). În timp însă, Bartoli s-a detașat de pictură și s-a dedicat gravurii în cupru, care l-a și făcut celebru. A călătorit mult și a întâlnit artiști celebri ai timpului său, iar o vreme a stat la curtea reginei Cristina a Suediei, și la cea a lui Ludovic al XIV-lea, al Franței, fiind apoi anticar al Papei (din 1696).

Pentru a obține copii cât mai fidele de pe friza monumentului, Bartoli însuși s-a ridicat pe schelele din jurul Columnei Traiane, după cum au mărturisit contemporanii săi, reușind astfel să dea figurilor reprezentate în basorelief „o eleganță aparte, pe care originalul roman nu o avea”. Și, deși nu a redat cu maximă exactitate fiecare detaliu, încorporând, inevitabil, și unele elemente ale stilului artistic contemporan, Bartoli a făcut ca opera sa să fie cel mai compliant și mai detaliat repertoriu al vremii.

Pentru prima dată, expunerea publică a gravurilor cu Colonna Traiana s-a realizat la expoziția latină – Alfonso Ciaccone (1540-1599), cel care scrisese, printre altele, Historia utriusque belli dacici a Traiano Caesare gesti/„Istoria războaielor dacice purtate de Traian Cezar”/(Roma, 1576).

Apoi, gravurile lui Bartoli au fost publicate într-un album cu titlul Colonna Traiana, în anul 1672, prin grija lui Giovanni Giacomo de Rossi (1627-1691) și „cu privilegiul Sfântului Pontif”. În această ediție lucrarea cuprinde 123 de stampe după gravurile lui Pietro Santi Bartoli, imagini care au fost completate, la subsol, cu comentariile lui Giovanni Pietro Bellori (1613-1696) — în limba latină vulgară —, precum și cu alte câteva stampe ale acestuia, ce ilustrează: medalii, inscripții și trofee, corespunzătoare epocii Împăratului Traian.

Imediat după pagina de titlu a albumului, se află dedicația pentru Ludovic al XIV-lea, în fapt singura pagină pe care există semnăturile celor care au proiectat-o și gravat-o, respectiv ale lui Carlo Errard și Pietro Santi Bartoli. Apoi, în următoarele șapte stampe din album sunt reliefate planurile și secțiunile coloanei, precum și înălțimile piedestalului, după care urmează planșele de la 1 la 114, care înfățișează friza ce înconjură coloana; iar în continuare, pe planșele 115-119, sunt reprezentate monedele, inscripțiile și trofeele amintite mai sus.

Muzeul Militar Național având privilegiul să dețină în patrimoniul său un exemplar din faimoasa Colonna Traiana, în Colecția de „Carte rară și veche” (nr. inv. 745), îl expune, așadar, pentru publicul larg ca exponat al lunii octombrie, dorind astfel să aducă și un omagiu înaintașilor noștri cu prilejul Zilei Armatei, pentru lupta și jertfa ce-au depus ca noi să trăim liberi, într-o țară suverană și independentă.