Cizmele de campanie ale domnitorului Carol I purtate în timpul Războiului de Independență
În epoca Războiului de Independență a României, din 1877-1878, ofițerii și ostașii erau echipați cu încălțăminte de diferite modele. Trupele pedestre aveau în dotare cizme cu carâmbul scurt, în timp ce dorobanții (infanteria teritorială) purta opinci, din rațiuni de economie. În ajunul războiului, totuși trupele de dorobanți au fost echipate cu cizme cu carâmbul înalt, ca ale infanteriei de linie, opincile rămânând să fie utilizate doar ca încălțăminte de rezervă, în bivuac.
Militarii călări purtau, desigur, cizme cu carâmb înalt, de diferite modele în funcție de armă sau specialitatea cavaleristului, prevăzute cu pinteni fixate în toc.
În conformitate cu regulamentul uniformelor apărut în anul 1873, ofițerii din trupele pedestre purtau, la ceremonie, pantalonul lung peste ghete sau botine din piele neagră, iat în campanie puteau purta cizme cu carîmbul înalt, până sub genunchi, pantalonii fiind vârâți în cizme. Dat fiind că uniformele și încălțăminea ofițerilor se confecționau pe comandă, de către diferiți meseriași civili, croitori, ceaprazari sau cizmari din garnizoana respectivă, exista o diferență destul de mare între uniformele ofițerilor, determinate atât de calitatea materialelor avute la dispoziție, cât și de preferințele ofițerilor comanditari. Dacă în privința uniformelor prevederile regulamentare erau destul de stricte, existând descrieri și dimensiuni pentru diferite părți componente vestimentare, în privința încălțămintei, reglementările erau mult mai tolerante și ofițerii își procurau încălțări în conformitate cu preferințele proprii, cu anotimpul și, adesea, cu moda masculină a timpului. Mai ales în campanie, când aplicarea regulamentelor militare era mai puțin severă, ofițerii optau pentru veșminte și încălțări comode și călduroase, menite să-i protejeze de vicisitudinele vremii.
Astfel, în timpul Războiului de Independență, mulți ofițeri au apelat la accesorii de echipament civil, pentru a se apăra de frig, umezeală și noroi, între acestea numărându-se și cizmele cu carâmbul lung până la jumătatea coapsei, care protejau picioarele de umezeală și noroi, atunci când ofițerul se deplasa pe jos sau călare.
Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” posedă în colecțiile sale o pereche de cizme de campanie care au aparținut familiei rgale a României, și care după forma căputei, a talpei și a tocului, poate fi datată ca fiind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deci se poate afirma cu suficientă precizie că a aparținut domnitorului, ulterior regele, Carol I. Cizmele sunt într-o stare de conservare bună, sunt confecționate din piele maro-roșcată, căptușită la interior cu postav. Căputa are botul pătrat, talpa este groasă din toval, cu toc înalt. Sunt prevăzute cu curelușă de strângere sub genunchi (curelușa din stânga lipsește) și au pinteni din oțel, cu duriță rotundă, fixați în toc.
Dr. Horia ȘERBĂNESCU
