MONUMENTUL FUNERAR AL GENERALULUI ALEXANDRU IOANIȚIU

La 17 septembrie 1941, la aproximativ trei luni de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, mareșalul Ion Antonescu și generalul de brigadă Alexandru Ioanițiu, șef al Marelui Cartier al Armatei de Operațiuni, se aflau în inspecție, în apropierea câmpului de luptă de la Odessa, fiecare deplasându-se la bordul unui avion de transport Fieseler Fi-156 Storch. În timpul uneia dintre vizite, când se aflau lângă satul Baden (azi, parte a localității Cuciurgan), generalul Ioanițiu a trecut prin câmpul elicei avionului său. Inițial, elicea era oprită. Un rest de gaze aflat în motor a pus-o, intempestiv, în mișcare, exact în momentul în care șeful Marelui Cartier al Armatei de Operațiuni se afla în dreptul ei. Generalul Ioanițiu a fost lovit mortal de elice.

A fost înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar, iar elicea care l-a lovit a devenit parte a unui monument funerar, în formă de cruce, expus la mormânt. Mai exact, elicea aparatului Fieseler Fi-156 reprezenta brațul orizontal al crucii, iar o altă elice, de avion I.A.R.-39, alcătuia brațul vertical. Pe partea centrală a monumentului a fost adăugată o plachetă explicativă, din aramă, având forma Ordinului Mihai Viteazul. Placheta este suprapusă peste o siluetă stilizată de avion, realizată din duraluminiu.

În 1942, acest monument funerar a fost înlăturat pentru a face loc unui monument nou, din marmură. Vechiul monument, format din cele două elici, a intrat în patrimoniul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”.