ORDINELE VATICANULUI ÎN PATRIMONIUL
MUZEULUI MILITAR NAȚIONAL „REGELE FERDINAND I”
Una dintre cele mai importante, bogate și reprezentative colecții ale Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” este și cea de „Ordine, medalii, plachete și insigne”, care cuprinde distincții românești și străine, militare și civile, unele din acestea fiind prețioase, foarte rare, chiar unice.
În cadrul ordinelor străine, un loc aparte îl ocupă cele emise de Statul ecleziastic Vatican căruia, prin Tratatul de la Lateran, din 1929, i s-a legitimat independența, fiind și reședință teritorială a Sfântului Scaun. Importanța acestor ordine emise de Vatican, rezidă din raritatea faleristică, valoarea istorică, precum și cea memorialistică a acestora. Ordinele proprii ale Sancta Sedes (Sfântul Scaun) sunt, astăzi, „Ordinul Suprem al lui Christos”, „Ordinul Pintenului de Aur”, „Ordinul Pian”, „Ordinul Sfântul Grigore cel Mare” și „Ordinul Sfântul Silvestru Papa”, iar cele recunoscute de Papă, în urma încheierii unor concordate, sunt „Ordinul Suveran Militar de Malta”, „Ordinul Suveran Militar Ospitalier Sfântul Ioan de Ierusalim”, „Ordinul de Rhodos și de Malta” și „Ordinul Ecvestru al Sfântului Mormânt”.
Muzeul Militar Național deține, în patrimoniul său, placa Ordinului „Sfântul Silvestru”, în grad de mare cruce, model 1841, exemplar realizat din argint aurit (argint 873‰), cu o greutate de 69,66 g și un diametru de 90 mm. Acest ordin a fost instituit de Papa Grigore al XVI-lea (1831-1846) în anul 1841, în memoria Papei Silvestru I (314-335), cel care l-a botezat pe Împăratul Constantin cel Mare și avea la origine vechiul ordin al „Pintenului de Aur”. Decorația a avut, inițial, două clase, respectiv comandor și cavaler, pentru ca, în 1905, Papa Pius al X-lea (1903-1914) să stabilească trei clase, respectiv cavaleri ai marii cruci, comandori și cavaleri, redând autoritatea ordinului printr-un nou statut, scindându-l în două, mai exact Ordinul „Miliția Aurită” sau Ordinul „Pintenului de Aur”, rezervat șefilor de stat, și Ordinul „Sfântul Silvestru”, care este un simplu ordin de merit, fiind conferit pentru merite excepționale în domeniul artei, științei, atât pentru militari, cât și pentru civili.
Un alt ordin aflat în patrimoniul instituției noastre este Ordinul „Sfântul Grigore cel Mare”, cunoscut și sub numele de „Sfântul Gregorius”. A fost creat de Papa Grigore al XVI-lea (1831-1846), la 1 septembrie 1831, cu scopul de a distinge pe supușii statelor papale care au rămas loiali puterii pontificale în timpul evenimentelor revoluționare din acel an. Numele i-a fost dat în memoria Papei Grigore I cel Mare (590-604), cel care a avut un rol important în consolidarea puterii papale. După o serie de reorganizări ale statutului ordinului, în 1905, Papa Pius al X-lea (1903-1914) i-a stabilit două ramuri, civilă și militară, fiecare dintre ele având patru clase, respectiv cavaleri ai marii cruci, comandori clasa I cu stea (Placă), comandori clasa a II-a și cavaleri.
Ordinul se conferea pentru răsplătirea devotamentului, loialității și harului în slujba Sfântului Scaun, fiind creat ca un ordin asemănător celor laice, de merit, după tipul ordinului francez „Legiunea de Onoare”. Era destinat cetățenilor creștini din Statele Pontificale, fără a se ține cont de categoria socială. Deviza ordinului este „Pro Deo et Principe” (Pentru Dumnezeu și Principe). În colecția „Ordine, medalii, plachete și insigne” există patru exemplare ale acestui ordin în diferite grade: comandor clasa I cu stea, care corespunde gradului de mare ofițer, comandor clasa I cu stea, acetui exemplar lipsindu-i placa, comandor clasa a II-a pentru civili și cavaler. Ordinul „Sfântul Grigore cel Mare”, comandor clasa I, se prezintă sub forma unei cruci de Malta din metal aurit cu vârfurile terminate în sfere metalice, crucea fiind emailată în roșu închis. Acest exemplar este realizat din argint 875‰, cu o greutate de 27,83 g, un diametru al însemnului de 58 mm și o înălțime de 85 mm (inclusiv cununa de email verde). Ordinul „Sfântul Grigore cel Mare” în grad de comandor clasa I cu stea a aparținut generalului aviator Ion Stoicescu, muzeul deținând și brevetul original de conferire, în limba italiană, nr. 458 din anul 1931, pe verso cu semnătura olografă a Monseniorului Domenico Spada (1922-1949).
Ultimul ordin emis de Sfântul Scaun, care se regăsește în patrimoniul muzeului, este Ordinul „Pius al IX-lea” sau Ordinul „Pian”. A fost fondat în 1847 de Papa Pius al IX-lea (1846-1878) și recompensa orice fel de merite și servicii aduse Bisericii Catolice și societății, fiind împărțit în patru clase, respectiv cavaleri ai marelui cordon, comandori cu insignă, comandori și cavaleri. Persoanele distinse cu gradul de cavaler al marelui cordon (clasa I) obțineau dreptul de noblețe ereditară, iar cele distinse cu gradul de comandor cu insignă (clasa a II-a) obțineau dreptul la noblețe personală, acesta fiind, de altfel, singurul ordin al Sfântului Scaun care implica înnobilarea.
Papa Pius al X-lea a revizuit ordinele pontificale și a adăugat un nou grad, comandor cu placă, echivalent gradului de mare ofițer. Treptat, pentru admiterea în ordin se va renunța la condiția nobleței ereditare. La 11 noiembrie 1939, Papa Pius al XII-lea a suprimat acordarea nobilității pentru cavalerii ordinului și a adăugat gradul de mare colan pentru personalități cu înalte responsabilități, respectiv șefi de stat și de guverne catolici.
În aprilie 1966, Papa Paul al VI-lea a hotărât conferirea ordinului tuturor suveranilor și șefilor de stat aflați în vizită la Vatican, indiferent de confesiunea lor, inclusiv doamnelor. În 1993, Papa Ioan Paul al II-lea a dat forma de azi a ordinului, stabilindu-i cinci grade, respectiv Cavaler și Doamnă cu Colan, Mare Cruce și Doamnă de Mare Cruce, Comandor cu placă și Doamnă Comandor cu placă, Comandor și Doamnă de Comandă, Cavaler și Doamnă. Este singurul ordin pontifical la cărui însemn este reprezentat de o stea și nu de o cruce, pentru a se putea conferi și necreștinilor, acordându-se totodată și diplomaților acreditați pe lângă Sfântul Scaun. Deviza ordinului este „Virtuti et Merito” (Virtuții și Meritului). Piesa este realizată din argint cu titlul de 875‰, cu o greutate de 64,1 g și un diametru de 70 mm. Muzeul Militar Național are în patrimoniu, grație donației Averescu din anul 1935, un exemplar în grad de mare cruce, care a aparținut mareșalului Alexandru Averescu, piese ce prezintă câteva elemente lipsă, inclusiv lenta, fiind deteriorate din cauza marelui incendiu care a afectat instituția în anul 1938.
Aceste decorații prezintă, în principiu pe reversul plăcilor sau pe anourile care surmontează însemnele, ștanța atelierului de bijuterii care a produs piesele, respectiv TANFANI BERTARELLI, precum și marca acestei case de bijuterii, „A”.
Muzeograf Luminița Iordache
