Avram Iancu – 200 de ani de la nașterea „Crăișorului Munților”
Anul acesta sărbătorim două secole de la nașterea lui Avram Iancu, „Crăișorul Munților”, ce a purtat stindardul luptei națiunii române din Transilvania pentru emancipare în timpul revoluției de la 1848. Prin faptele sale, Avram Iancu și-a câștigat un loc de cinste în lungul șir al eroilor neamului care au luptat pentru drepturile românilor din Transilvania, alături de Gheorghe Doja, Inochentie Micu-Klein sau Horea.
Avram Iancu s-a născut în 1824 în satul Vidra de Sus, actualmente în județul Alba, data exactă nefiind cunoscută. Părinții săi, Alisandru și Maria, erau moți dintr-o familie relativ înstărită a zonei. Avram Iancu a urmat inițial cursurile școlii din satul natal, iar mai apoi pe cele ale școlilor din Câmpeni și Zlatna. Fiind un elev silitor, și-a urmat studiile la Cluj, unde a studiat la Liceul Piarist. Iancu s-a dovedit un elev foarte capabil, ce își dedica mare parte a timpului pentru învățătură. După terminarea liceului, s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o, devenind mai apoi „cancelist” în orașul secuiesc Târgu Mureș.
Încă din adolescență a fost atras de problemele sociale ale românilor din Transilvania, militând pentru drepturile acestora și pentru emanciparea lor. A primit cu entuziasm acțiunile revoluționare din primăvara anului 1848, declarându-și adeziunea la programul liberal al liderilor de la Pesta, însă insista pe nevoia de recunoaștere a drepturilor românilor.
După declanșarea revoluției de la Budapesta, românii au încercat să se opună proclamării unirii Transilvaniei cu Ungaria, care nu doar că știrbea autonomia de care se bucura aceasta încă din Evul Mediu, ci nega și drepturile populației majoritare din regiune, și anume românii. Pe data de 3/15 mai 1848 a avut loc o mare adunare la Blaj, care a adoptat un program politic în 16 puncte ce urma să instituie un nou sistem politic, bazat pe principii liberale, proclamând totodată și egalitatea românilor cu celelalte națiuni conlocuitoare din Transilvania. Guvernul maghiar a respins toate acestea, ocupând Transilvania cu trupele conduse de generalul Josef Bem. În cadrul unui nou congres, românii și-au reafirmat opoziția față de încercarea de unire a Transilvaniei cu Ungaria, declarându-și totodată și loialitatea față de Curtea de la Viena. Situația a degenerat rapid, ducând la declanșarea luptelor între români și maghiari.
În fruntea românilor s-a pus un tânăr moț de 24 de ani, și anume Avram Iancu. Acesta a început organizarea milițiilor după modelul roman, împărțindu-le în legiuni, tribunate, centurii etc. Luptele declanșate în iarna anului 1848 s-au intensificat în primăvara anului următor, ducând la o serie de bătălii în zona Munților Apuseni. Românii conduși de Avram Iancu au rezistat eroic în fața atacurilor trupelor maghiare, reușind să-i înfrângă pe aceștia, în ciuda inferiorității numerice și a lipsei echipamentului și armamentului modern. Toate acestea au luat însă sfârșit odată cu intervenția trupelor ruse conduse de generalul Ludders.
După înfrângerea mișcării revoluționare, Transilvania este reocupată de către habsburgi și supusă unui regim militar constrângător. Pentru loialitatea de care au dat dovadă în timpul revoluției, conducătorii românilor, precum Andrei Șaguna, Alexandru Sterca-Șuluțiu sau Avram Iancu au fost propuși spre înnobilare, însă celui din urmă i s-a refuzat această onoare. El și-a trăit tot restul vieții măcinat de nedreptatea la care au continuat să fie supuși românii, suferind mai apoi inclusiv de pe urma consumului de alcool. S-a stins din viață la maturitate, la doar 48 de ani, în septembrie 1872.
Deși meritele nu i-au fost recunoscute de către împăratul de la Viena, Avram Iancu nu a fost uitat de către români. În scurt timp el a ajuns să fie considerat un personaj eroic, un simbol al revoluției de la 1848, asemenea lui Nicolae Bălcescu.
Pentru a comemora memoria „Crăișorului Munților”, la inițiativa gazetarului Ioan Russu Șirianu s-a constituit un fond de donații în vederea construirii unei statui ecvestre și a unui mausoleu la Țebea. Autoritățile maghiare s-au opus însă acestei inițiative, fapt pentru care ea s-a concretizat abia după unirea Transilvaniei cu România în 1918. În 1923 s-a organizat un concurs în vederea realizării acestei statui la care au participat sculptori celebri ai vremii precum Ion Jalea, Cornel Medrea, Johann Schmidt „Faur” sau Ion Dimitriu-Bârlad. Într-o primă fază, toate proiectele au fost respinse. Ulterior, în 1926 comisia a decis să acorde, cu unele modificări, realizarea viitoarei statui sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad. Statuia, realizată din bronz și amplasată în piața centrală din orașul Târgu Mureș, a fost prima reprezentare ecvestră a unei personalități românești din Transilvania.
Astfel, în vederea cinstirii memoriei lui Avram Iancu, propunem astăzi publicului spre vizualizare macheta statuii ecvestre a „Crăișorului Munților”, realizată de sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad și prezentată în 1926 în fața comisiei amintite. Aceasta este realizată din bronz, având o înălțime de 126 cm și a fost achiziționată de către Muzeul Militar direct de la sculptor în anul 1948.
Statuia îl reprezintă pe Iancu într-o postură sobră, călare, cu mâna dreaptă ridicată arătând în zare. El este îmbrăcat în straie țărănești, sugerând în acest mod originea modestă a eroului. La brâu poartă un șerpar lat, având înfipte două pistoale ce amintesc de haiducii din epocă. La gât este reprezentat cu o lavalieră, asemenea tinerilor revoluționari din Europa Occidentală. Aceasta contrastează în mod deosebit cu straiele sale simple, țărănești, sugerând complexitatea acestui personaj. Deși a fost educat în maniera tinerilor europeni, studiind la cele mai bune instituții la care avea acces, el nu și-a uitat originea, ridicându-se în apărarea poporului său asuprit.
Postura calului este de asemenea una ce trădează o atitudine de sobrietate, cu piciorul drept ridicat, cu mușchii încordați, gâtul ușor arcuit și urechile drepte. Ceva din măreția călărețului pare că se transmite și asupra animalului, care adoptă această postură triumfală. Atât atitudinea lui Iancu, cât și postura calului său denotă o stare de calm și hotărâre, fără a avea nimic semeț sau fără a trăda mândria de care ar fi putut fi cuprins acesta.
Ansamblul denotă grandoarea celui care a fost comandatul trupelor de moți în timpul revoluției din 1848-1849, Avram Iancu, reprezentat ca un conducător îndrăzneț, hotărât, ce caută să-și conducă trupele la victorie și vrea să îndrepte nedreptățile la care era supus poporul său.
Muzeograf Tudor TURIAN
